{« toc »}
Cele două tipuri de notație de șah sunt notația descriptivă și notația algebrică. Ambele sisteme sunt folosite pentru a înregistra mișcările făcute într-un joc de șah, dar diferă prin modul în care descriu mișcarea fiecărei piese.
Notație descriptivă
Notația descriptivă, cunoscută și sub numele de notație engleză, a fost primul sistem de înregistrare a mișcărilor de șah. A fost folosit din secolul al XVI-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când notația algebrică a înlocuit-o treptat ca sistem de notație standard. În notație descriptivă, fiecare pătrat de pe tabla de șah este numit după locația sa, cum ar fi „Queen’s Rook” sau „King’s Bishop”. Mișcarea unei piese este descrisă de numele piesei și de pătratul în care se deplasează, cum ar fi „Queen’s Rook to Queen’s Bishop 8”.
Notație algebrică
Notația algebrică, pe de altă parte, folosește un sistem de litere și numere pentru a descrie mișcarea fiecărei piese. Fiecare coloană de pe tabla de șah i se atribuie o literă, iar fiecărui rând i se atribuie un număr. Mișcarea unei piese este descrisă de litera și numărul pătratului de început, urmate de litera și numărul pătratului final. De exemplu, mutarea „e4” înseamnă că pionul de pe coloana „e” se deplasează pe al patrulea rând.
Notația algebrică este sistemul de notație standard folosit în majoritatea turneelor de șah și este preferată de mulți jucători de șah deoarece este mai concis și mai ușor de citit. De asemenea, permite utilizarea simbolurilor și adnotărilor pentru a descrie alte aspecte ale jocului, cum ar fi check, checkmat și captura.
În concluzie, atât notația descriptivă, cât și notația algebrică servesc scopului înregistrării mișcărilor de șah, dar notația algebrică este acum sistemul de notație standard și este utilizată pe scară largă de către jucătorii și organizațiile de șah. Înțelegerea ambelor sisteme de notație este importantă pentru jucătorii de șah, deoarece le permite să citească și să studieze jocuri de șah din diferite epoci și regiuni.